Noua Politică Agricolă Comună ar putea avea o formă finală chiar în vara aceasta, a aflat Asociația Fermierilor din România. În PAC 2023-2027 vor fi incluse modificările aprobate în ultimul moment, precum posibilitatea de a planta și pe terenurile considerate de interes ecologic și retragerea ajutorului cuplat la semințe oleaginoase. Unele schimbări stârnesc însă supărare printre fermieri.
Comisia Europeană se îndepărtează de realitatea din agricultură, acuză Pedro Gallardo, vicepreședintele COPA (COPA-COGECA). El face referire la o recentă decizie de reducerea sumelor alocate pentru culturile de floarea-soarelui și rapiță.
În joc sunt culturile de pe mai mult de 10,5 milioane de hectare (5,7 milioane de hectare de rapiță și 4,8 milioane de hectare cu floarea-soarelui). Reprezentantul COPA susține că oficialii europeni acționează în defavoarea fermierilor și iau unilateral decizii care afectează mii și mii de fermieri din sectorul oleaginoase. ”Decizia este complet de neînțeles, întrucât cultivarea floarea-soarelui și a rapiței reprezintă una dintre cele mai durabile producții sub cele trei aspecte ale sale, cea de mediu fiind una dintre cele mai importante”, afirmă Pedro Gallardo. El amintește că acest sector a fost unul dintre cele mai vitregite în plan european – acum câțiva ani, erau limitate suprafețele pentru a putea beneficia de ajutorul cuplat, iar apoi a urmat interzicerea tratamentelor cu neonicotinoide (ceea ce a dus la pierderi uriașe, în lipsa unor alternative). De altfel, Uniunea Europeană este singura zonă în lume unde există această interdicție; dar importul de astfel de produse, din regiuni undeneonicotinoidele sunt premise, nu este interzisă. Iar fermierii europeni trebuie să concureze cu cei care pot folosi orice metode pentru a spori recoltele.
Să amintim că Europa are un deficit în cazul rapiței – produce 18 milioane de tone din cele 23 de care are nevoie în fiecare an. Cât privește floarea-soarelui, scenariile sunt sumbre – producția mondială ar putea scădea cu peste 15% (potrivit Departamentului pentru Agricultură al Statelor Unite).
De aceea, vicepreședintele COPA (COPA-COGECA) susține că ”este evident că, având în vedere tot ceea ce se întâmplă, trebuie să revenim pe calea producției. Agricultura și creșterea animalelor sunt soluția, dar Comisia noastră Europeană trebuie să coboare pe pământ și să pună agricultura în centrul dezbaterii. Este mai mult ca oricând timpul să revenim la o PAC productivă, una care generează producție, care consumă inputuri, care generează forță de muncă, care generează bogăție în teritoriu și care contribuie la aprovizionarea cu alimente a lumii”.
Pentru organizațiile și cooperativele de fermieri din Uniunea Europeană, suprafața cu grâu a rămas aproape aceeași – 21,7 milioane de hectare plantate. Doar că din cauza secetei, producția este de așteptat să scadă la 123,4 milioane de tone, față de 129,2 milioane de tone anul trecut. ”Producția de grâu comun din UE riscă să fie grav afectată de fenomene meteorologice extreme în multe regiuni cu temperaturi ridicate, deficit de precipitații sau grindină. Ne așteptăm la un randament mai scăzut, circa 5% în minus”, transmite președintele grupului de lucru pentru cereale COPA-COGECA, Jean-François Isambert.
Asociația Fermierilor din România atrage atenția nu doar asupra problemelor care țin de climă, ci și a celor provocate de lipsa de decizie a oficialilor europeni. Este nevoie clar să știm de pe acum care vor fi condițiile pentru a face agricultură în 2023 și în anii ce vin – avem nevoie de siguranță pentru că trebuie să luăm rapid decizii legate de rotația culturilor. Așa că solicităm Comisiei Europene să grăbească lucrurile și să anunțe noile cerințe înainte de campania agricolă din toamnă.
Situația este asemănătoare și în Germania, care și ea se sufocă din cauza caniculei. În anumite regiuni se prevede o scădere a producției agricole de 40 de procente.
Atragem atenția că o recoltă de grâu preconizată mai scăzută în Franța și Germania, dar și în România și Italia, crește presiunea asupra ofertei globale deja reduse. Există posibilitatea unei noi creșteri a prețurilor, dar atenție când vindeți. Poate că nu este rău să vă gândiți, unde există posibilitatea, și la constituirea de stocuri, pentru că mâncarea va fi tot mai puțină și mai scumpă. De aceea Asociația Fermierilor din România vă îndeamnă să nu vă grăbiți să vindeți, mai ales că estimăm și o nouă creștere a costurilor pentru input-uri și carburanți.
Piaţa produselor alimentare care aparent ar fi din carne, dar în realitate sunt produse pe bază de plante, a crescut foarte mult în ultimii ani. Multă lume a investit sume uriașe, care poate că ar fi avut o mai bună utilizare în domeniul hranei tradiționale. Este o tendință pe care o remarcăm și încercăm să ne adaptăm la schimbări, fără însă a modifica fundamental modul nostru de a face agricultură și a hrăni lumea.
Iar această poziție (fără a nega dreptul la alt fel de alimente) se regăsește și în decizia autorităților de la Paris. ”Nu va fi posibilă utilizarea unei terminologii specifice sectorului, asociată în mod tradiţional cu carnea şi peştele, pentru a desemna produse care nu au legătură cu sectorul animal”, scrie în decretul oficial. Să spunem însă că această reglementare se aplică numai produselor fabricate în Franţa, cee ace lasă deschisă uşa pentru importuri.
Asociația Fermierilor din România vă amintește o decizie a Curții Europene de Justiţie, care a interzis deja expresii precum ”lapte de soia” şi ”brânză vegană”, hotărând că termeni precum lapte, smântână, unt, brânză şi iaurt nu pot fi utilizaţi pentru produse care nu sunt lactate.
Semnarea acordului de liber schimb cu Noua Zeelandă înseamnă de fapt deschiderea pieței europene pentru carnea produsă în cealaltă parte a lumii, fără a condiționa importul acestora de respectarea așa numitelor ”clauze oglindă”. Ce s-ar putea întâmpla? Simplu, intrarea în piața fiecărei țări europene, deci și în România, a mii de tone de produse lactate, carne de oaie și carne de vită din cealaltă parte a lumii, fără cerința respectării standardelor comunitare de producție agricolă. Un singur exemplu – anumite produse pesticide sunt interzise în Uniunea Europeană, dar sunt permise în Noua Zeelandă, ceea ce ajută la obținerea de recolte mai bune la prețuri mai mici. Acestea nu sunt deloc condiții similare și nu prea mai putem vorbi de competitivitate în acest caz.