Fidelă misiunii de informare promptă a celor ce fac cu adevărat agricultură, Asociația Fermierilor din România vă aduce noi informații despre schimbările avute în vedere în plan european și internațional. Știm că unele modificări nu apar peste noapte, dar viitorul se arată mult mai complicat și mult mai birocratic pentru fermieri. De aceea vă informăm încă de pe acum în legătură cu o viitoare obligație ce ne va fi impusă. Și anume întocmirea unor registre, rapoarte, documente, în legătură cu consumul anual de pesticide în fiecare fermă.
Obligația va fi valabilă din 2030, iar datele vor fi colectate începând cu 2028. Atragem atenția asupra unei situații pentru care trebuie să ne pregătim de pe acum – știm cu toții câte discuții și acuzații nefondate au adus mereu datele despre folosirea pesticidelor, așa că ne așteptăm ca anumite organizații să devină și mai vocale odată cu introducerea acestei noi obligații.
Decizia a fost luată în cadrul dialogului dintre Comisia Europeană, Parlamentul și Consiliul European, instituții care recent au încheiat un acord care aduce schimbări statisticii privind intrările și ieșirile agricole. Știm că mai este nevoie acum de aprobarea în în Consiliu și în parlament, dar credem că acest lucru se va întâmpla fără probleme.
“Ar fi înțelept să uităm de politica principală a UE în materie de alimente durabile, strategia Farm to Fork, pe parcursul președinției Republicii Cehe, pentru a se concentra în schimb pe creșterea producției de alimente”. El spune că, ținând cont de situația actuală din piață provocată de războiul din Ucraina, Europa ar trebui să se concentreze pe producerea de suficiente alimente și nu pe scăderea producției, așa cum rezultă din noua strategie europeană. Și iată încă o declarație a oficialului ceh (Štěpán Černý, director general pentru afaceri europene al guvernului de la Praga) – “Ambiția Farm to Fork, explicată de autorii săi în câteva ocazii, este de a reduce cantitatea de alimente pe care o producem. Și nu cred că acesta este lucrul înțelept de făcut acum, când ești amenințat de foame”. Așa că, mai spune el, chiar dacă obiectivul pe termen lung trebuie păstrat, ambițiile ecologiste ar trebui întrerupte pe toată durata președinției cehe de șase luni pentru a “reorienta gândirea strategică privind Politica Agricolă Comună”.
Asociația Fermierilor din România a militat constant în ultima vreme pentru aducerea de schimbări în domeniu și a cerut ca fermierii să fie lăsați să producă cât de mult pot, folosind fiecare bucățică de pământ. AFR este de acord cu declarația oficialului guvernamental ceh care afirmă că unele schimbări în aplicarea strategiei “From Farm To Fork” ar putea oferi o marjă de libertate planurilor strategice naționale ale statelor membre pentru a “utiliza toți banii și instrumentele pe care le au acum pentru a produce cât mai multe alimente posibil în cel mai scurt interval de timp”.
Iar Asociația Fermierilor din România ține să atragă atenția că situația este identică și în plan național și credem, la fel ca și colegii noștri spanioli că “poate că în acest moment ar fi mai prudent să nu avansăm în strategia comunitară De la Fermă la Furculiță pentru a garanta producția”. Suntem convinși, ca reprezentanți ai fermierilor, că cea mai important preocupare acum trebuie să fie hrănirea oamenilor din Uniunea Europeană și nu numai. Și Asociația Fermierilor din România susține unele schimbări necesare în agricultura europeană, și AFR vrea o producție agricolă cât mai curată, dar amintim că nu fermierii români sunt cei care folosesc cele mai multe substanțe chimice în agricultură.
În aceste condiții, Asociația Fermierilor din România atrage atenția asupra gravității situației. Dacă au apărut astfel de probleme în Franța, o mare putere economică și agricolă, cu un nivel de trai mult peste al nostru, pe români ce îi așteaptă? Probabil și mai multe probleme și nu vrem să ne gândim la lipsa alimentelor din piață, deși nu putem exclude astfel de situații, chiar temporare. Să ne gândim că Franța importă 20% din mâncarea de care are nevoie; despre România știm că datele sunt cu mult mai rele, desi nu este vina fermierilor. Să ne întoarcem puțin la datele colegilor din organizația franceză – dependența Franței de importuri ajunge chiar și la peste 50% pentru anumite produse agricole, cum ar fi fructele și legumele. Mai puțin de unul din trei fructe consumate în plan local este de origine franceză și 40% din proteinele vegetale consumate în Franța sunt importate, precizează Modef. În plus, “între o treime și 40% din consumul francez de pasăre este importat, față de 13% în 2000”. De asemenea, mai mult de jumătate din carnea de vită vândută este importată și 56% din carnea de oaie este importată.iar situația în România nu este altfel, deși noi putem produce în plan local chiar mai mult decât ar fi nevoie. Doar că nu este deloc ieftin să faci astfel ținând cont de toate restricțiile care ne sunt impuse și care nu sunt valabile pentru alte state, din afara Uniunii Europene.