Considerente tehnologice – grau de toamna
Graul face parte din familia Poaceae (graminee), specia Triticum aestivum, ssp vulgare – graul moale si predomina acest grau cu varietatile erythrospermum care are spic aristat alb cu bob rosu si varietatea lutescens ,cu spic nearistat alb si bob rosu
I. Elementele fenologice si factorii de productie la grau:
1. Fenofazele culturii de grau, cuprinde 100 faze de crestere, 10 stadii principale si 4 perioade.
A. Vegetatia activa din toamna – de la rasarit pana la sfarsitul infratitului sau pana la intrarea in repaus vegetativ,cuprinde rasaritul, infratitul si calirea plantelor pentru iarna.
B. Vegetația de peste iarnă (hibernală sau criptovegetația), plantele alternează între perioade de vegetație lentă și perioade de repaos.In iernile calde, plantele continua infratitul, daca nu a avut loc in toamna.
C. Regenerarea de primăvară – de la dezghetatul solului la inceputul alungirii paiului, se face in mare masura pe baza rezervelor de azot acumulate in planta peste iarna.
D. Creșterea intensiva – dureaza 90 zile, de la alungirea paiului la inspicare si inceputul coacerii, in aceasta perioada se formeaza 95% din intreaga biomasa a plantei, se formeaza organele florale, radacinile predominante sunt cele adventive (pornite din nodul de infratire) iar nevoia de apa ale plantei si de elemente nutritive e mare.
2. Factorii principali de productie
A.Temperatura este un factor principal in viata plantelor, acestea au nevoie de temperaturi astfel:
– temperaturi medii scazute la inceputul vegetatiei (5 – 10grade C), iar pentru a diferenția spic cele mai multe soiuri de grâu au nevoie să parcurgă o perioadă cu temperaturi scăzute, procesul numindu – se vernalizare sau iarovizare.
– temperaturi medii moderate in perioada de crestere si dezvoltare intensa (14 – 18 – 20 grade C),
– temperaturi medii ridicate in perioada de coacere (18-25 grade C).
B. Apa, pentru o producție satisfăcătoare grâul are nevoie de cel puțin 225 mm precipitații pe toată perioada de vegetație, iar nivelul optim este în jurul cantității de 600 mm precipitații.
C. Solul, grâul preferă soluri fertile, bine drenate, cu o bună capacitate de acumulare a apei și un pH ușor acid.
II. Elementele tehnologice importante:
A. Planta premergătoare
A1. foarte bune plante premergatoare: culturile ce se recolteaza devreme, in vara: mazărea, borceagul, cartofii timpurii, rapita, porumbul siloz, monocultura maximum 2 ani.
A2. bune premergătoare sunt cele care nu eliberează terenul târziu (permit lucrarea solului la o calitate bună) și care nu sunt foarte mari consumatoare de apă: hibrizii timpurii de porumb, floarea soarelui, sfecla recoltată timpuriu, soiuri timpurii de soia.
A3. slabe premergătoare pentru grâu sunt cele care eliberează terenul târziu și/sau sunt mari consumatoare de apă: hibrizii tardivi de porumb, floarea soarelui în anii secetoși, soiurile tardive de soia, lucerna (în special în anii secetoși și dacă lucerniera nu se desființează devreme).
B. Alegerea soiurilor pentru semanat.
B1. Soiuri cu acumulare cantitativa, sunt cele cu potential de productie foarte mare (9-10t/ha), dar cu calitati de panificatie scazute (23-26% gluten);
B2. Soiuri cu acumulare calitativa, au calitati de panificatie ridicate (34-35% gluten), dar potential de productie mai scazut (6-7,5t/ha); Dupa perioada de vegetatie, soiurile pot fi:
B3. Soiuri timpurii, care inspica in 02-03 mai, rezistente la seceta;
B4. Soiuri tardive, care inspica in 20-30 mai, mai putin rezistente la seceta, dar cu productii mari;
De cultivat de 2-3 soiuri pana la 6-7 soiuri diferite ca si performante cantitative si calitative cat si ca perioada de vegetatie.
C. Lucrarile solului
C1. Lucrarea de baza poate fi arătura, scarificarea sau lucrarea cu discul greu,care se executa cât mai repede după eliberarea terenului de către planta premergătoare,iar cand solul este prea uscat după eliberarea terenului se face imediat dezmiriștitul, urmând ca lucrarea de bază să se execute după eventuale ploi.
Criteriile de calitate ale lucrării de bază sunt: adâncimea la care să nu scoată bolovani, să încorporeze cât mai bine resturile vegetale, să nu deniveleze terenul.
C2. Pregatirea patului germinativ. Trebuie să asigure un sol mobilizat și fără bulgări mari pe o adâncime de cca 18 – 20 cm, așezat, nivelat și bine mărunțit (nu excesiv), iar dâncimea de lucru trebuie să fie la 4-5 cm. Se realizeza prin lucrarea cu discul si apoi cu combinatorul.
Se folosesc tot mai des sistemele minimum tillage, no tillage, adica lucrul cu utilaje complexe care executa lucrările solului și semanatul.
D. Samanta si semanatul.
D1. Sămânța de grau trebuie sa fie selectata, cu puritatea de 98, germinația minimă de 90%, tratata cu fungicide cand graul urmeaza dupa alte culturi ca sa evite malura si cu insectofungicide cand graul urmeaza in monocultura pentru a evita atacul de Zabrus.
D2. Densitatea de boabe germinabile /mp este o variabila pe care o alege fermierul.
Poate fi intre 500-550 bg/mp la soiurile romanesti, pentru ca au un grad de infratire redus si intre 400-450 bg/mp la soiurile straine, acestea avand un grad de infratire puternica.
D3. Norma de samanta la hectar, se calculeaza dupa formula:
N, norma de samanta, kg/ha = (D, densitatea, bg/mp x MMB, masa a 1000 boabe x 100) : (P% puritatea x G%, germinatia). Norma de samanta la hectar poate fi 270-300 kg/ha la soiurile romanesti si 220-250 kg samanta/ha la soiurile straine,
D4. Semanatul graului se face la distanta de la 12,5 cm intre randuri, adancimea de 3 – 4 cm, cu semanatori mecanice, pneumatice.Ideal este ca distribuirea semintelor sa se faca uniform pentru a asigura un spatiu de nutritie egal pentru fiecare planta..
D5. Epoca de semanat: 25 septembrie – 05 oct. pentru zona colinara, 05 – 20 octombrie, zona de campie
E. Fertilizarea este veriga principala pentru obtinerea unei recolte foarte bune.
E1. Consumul specific, pentru o tonă de recoltă plus paiele aferente grâul consuma: 22-33 kg N, 12-18 kg P2O5 și 20 36 kg K2O.
Dozele de îngrășăminte se calculeaza în funcție de producția scontată, consumul specific, tipul de sol, valorile indicilor agrochimici privind conținutul în elemente, planta premergatoare, nivelul precipitatiilor.
Pe baza a mai multor experiențe executate în ani diferiți, în locații diferite și pe soiuri diferite, dozele de îngrășăminte aplicate grâului trebuie să asigure:
– azot 80-150 kg s.a./ha (în anii normali 110-130 kg/ha);
– fosfor 55-70 kg/ha sub formă de P2O5;
– potasiu 60-70 kg/ha sub formă de K2O, o dată la 3-5 ani, iar pe solurile cu fertilitate redusă (preluvosoluri, luvosoluri) nevoia de potasiu este mai mare și rezultatul este mai bun la o aplicare la un interval mai mic.
E2. Fertilizarea de baza
Este fertilizarea cu NPK (azot, fosfor, potasiu,) care se face cu ingrasaminte complexe, toamna, in limitele a 60-70 kg/ha sa fosfor, 60-70 kg /ha sa potasiu (o data la 3-5 ani), si 30-40 kg/ha sa N ceea ce inseamna 1/3-1/4 din cantitatea de N planificata, la pregatirea patului germinativ sau sub aratura.
Fracționarea dozei de azot toamnă/primăvară este necesară.
Nutritia plantelor cu NPK este influentata de compactarea solului si de gradul de umiditate al solului, la un sol compactat, uscat, nutritia NPK este la 50%.
E3. Fertilizarea faziala
Restul dozei de azot de 3/4 – 2/3, din cantitatea planificata, la limita a 70-80 kg/ha sa N, se aplica etapizat in 2 doze, la desprimavarare si pana la alungirea paiului. Consumul mare de N este de la aparitia paiului pana la aparitia spicului.
Tipul de ingrasamant cu azot pentru fertilizarea faziala se alege in functie de ph ul solului – pe solurile acide se foloseste azotatul de amoniu, nitrocalcarul, iar ureea la desprimavarare, pe solurile alcaline se foloseste azotatul de amoniu si sulfatul de amoniu.
Nu se fertilizeaza cu N in perioada de repaus vegetativ (iarna pe zapada, inghet), in aceasta perioada, plantele nu vegeteaza, sau vegeteaza putin si N aplicat este folosit putin sau deloc de plante, si prin intermediul apei din zapada topita, precipitatii, N ajunge in apele subterane pe care le polueaza cu nitrati.
Supradozarea fertilizarii nu aduce sporuri cantitative si nici calitative, aceasta rezulta si dintr-o experienta facuta de cercetarea agricola, la o fertilizare cu 270 kg azot s.a./ha și fosfor până la 120 kg s.a./ha.
E4. Fertilizarea foliara se face cu ingrasaminte foliare care sunt lichide sau solide, se dizolva in apa si se aplica pe frunzele plantelor cand acestea au un foliaj bogat. Ingrasamintele foliare contin in diferite proportii macroelemente NPG, mezoelemente S,Ca,Mg, microelemente Fe,Cu,Mn,Mo,B,Zn,Co, aminoacizi, se aplica de 2-3 ori, o data cu erbicidarea de primavara, la al 2lea tratament fitosanitar si la aparitia spicului.
F. Lucrari de întretinere
F1. Combaterea buruienilor
Buruienile din cultura graului se impart in doua categorii: monocotiledonate (buruieni cu frunză îngustă) si dicotiledonate (buruieni cu frunză lată).
Buruienile monocotiledonate sunt ovasciorul sau odosul (Avena fatua) si iarba vantului (Apera spica venti), specii anuale, care sunt in zona de campie si coada vulpii (Alopecurus myosuroides), specie anuala si iarba campului (Agrostis alba), specie perena, care sunt in zona colinara si 12 specii de obsiga (Bromus spp), specii anuale si bianuale care sunt in ambele zone.
Buruienile dicotiledonate, se cunosc 180 specii din care:
Specii anuale: romanita (Anthemis spp), crucifere (Brassica spp, Sinapis spp, Raphanus spp), albastrita (Centaurea cyanus), turita (Gallium aparine), musetelul (Matricaria spp), macul (Papaver rhoeas), hrisca urcatoare (Poligonum convolvus), rocoina (Stellaria media), mazarichea (Vicia spp);
Specii perene: volbura (Convolvulus spp), rochita randunicii (Convolvulus arvensis), palamida (Cirsium arvense), murul de miriste (Rubus caesius);
Combaterea buruienilor se face prin metoda agrotehnica (rotatia culturilor) si metoda chimica (erbicidare).
Erbicidarea poate fi de toamna si/sau primavara
Erbicidarea de toamna a devenit tot mai folosita, datorita schimbarilor climatice, toamnele au devenit calde si lungi completate de ierni blande si favorizeaza aparitia buruienilor atat monocotile cat si dicotile.Aduce sporuri de productie (500 kg boabe grau/ha).
Erbicide: Bizon, Trinity SC, Joistick, Arnold, Rival75 GD, Chenkar.
Erbicidarea de primavara cu erbicidele: Mustang, Buctril, Sekator Progress OD, Primstar Super, Dicopur si Ceredin Forte care se aplica de la faza de infratire pana la primul internod al plantei si Cerlit, Rival Superstar 75,Tomigan 250 EC (pt.imburuienare tarzie), Granstar Super 75,Omnera,care se aplica pana la faza de burduf a orzoaicei.
F2. Combaterea bolilor: Mozaicul dungat al graului, Făinarea, Patarea bruna a graului (septorioza frunzelor), Rugina brună, Rugina galbenă, Rugina neagra, Malura comuna, Tăciunele zburator , Septorioza spicului, Fuzarioza spicului) prin:
Tratamentul semintei inainte de semanat cu: fungicide, cand graul se seamana dupa alte culturi, cu Amiral Proffy 6FS, Celest Star, Divident Star 036FS, Kinto duo, Lamardor 400 FS, Systiva®333 FS, cu insecticide cand urmeaza in monocultura, cu Cruiser 350FS, Gaucho 600FS, Nuprid Al 600FS, împotriva afidelor si cicadelor cerealelor pentru prevenirea aparitiei fenomenului de îngalbenire si piticire a graului de toamna), Nuprid Max Al 222 FS, cu insectofungicide cand urmeaza in monocultura, Yunta Quattro 373,4 FS, Nuprid Max Al 222 FS, Celest Top, Austral Plus, Etefon.
Tratamentul culturii impotriva bolilor. Aplicarea a minim doua tratamente, pana la 4 tratamente cu fungicide, primul tratament se aplica la sfarsitul infratirii, la aparitia frunzei standard, la inspicare. Protejarea ultimei frunze este foarte importanta pentru securizarea productiei si calitatii. Sunt eficiente urmatoarele substante active: tebuconazol, propiconazol,procloraz, picoxystrobin, ciproconazol, proquinazid, rifloxystrobin, spiroxamina, bixafen, azoxistrobin. Produse comerciale (fungicide): STARPRO, Orius 25EW, Artea 330EC, Falcon Pro 425EC, Priaxor EC, Bumper Forte CE, Zamir 40EW, Nativo Pro 325SC, Zantara 215EC, Perseo, Topguard 25 SC.
F3. Combaterea daunatorilor (afide, cicade, gandacul ghebos, gandacul balos, plosnita cerealelor, carabuseii cerealelor, mustele cerealelor, viermele rosu al paiului, tripsul graului ), aplicarea 1-2 tratamente în perioada de vegetatie cu insecticidele: Actara35 WG, Decis 25 WG, Fastac, Karate Zeon 50CS, Mavrik 2F, Mospilan, Victenon. Combaterea rozatoarelor din câmp se facecu produsul Baraki.
F4. Prevenirea căderii lanului de grâu
Măsuri de prevenție sunt:
F4a. alegerea soiurilor – soiuri cu rezistenta la cădere;
F4b. amplasarea soiurilor – soiuri cu sensibilitate la cădere nu se vor amplasa în zone expuse vântului;
F4c. densitatea la semănat – va fi ceva mai redusă pentru soiurile predispuse la cădere;
F4d. fertilizare ponderată cu azot și, eventual, aplicarea fracționată a dozei de azot din primăvară;
F4e. aplicarea de inhibitori de creștere – cu deosebire în situațiile favorizante pentru ca în frecvente situații, provoacă o scădere ușoară de producție (cca. 200 – 300 kg/ha). Aplicarea inhibitorilor de creștere se face primăvara devreme, înainte de începutul alungirii paiului pentru că acțiunea lor principală este aceea de scurtare a internodiilor și îngroșare a pereților paiului.
G. Recoltarea, depozitarea, se face când umiditatea boabelor ajunge la 14%, lucrarea se face cu combine autopropulsate cu sau fara tocator de paie.
Depozitarea recoltei se face in silozuri clasice, silozuri cilindrice metalice si in magazii prevazute cu instalatii de transportare si de aerare. Se vor executa lucrari de uscare, daca este cazul, conditionare, lotizare si controale periodice privind conditiile de depozitare si pastrare.
Pentru pastrarea recoltei, trebuie facuta combaterea insectelor din depozite (molia cerealelor, gargarita graului, gargarita cu cioc lat, gandaceii) se utilizeaza unul din urmatoarele produse: Actelic 50 EC, Agroxin, Delicia Gastoxin, K-Obiol 25 EC, Phostoxin.
H. Calitatea recoltei de grâu
Sunt două grupe mari de indicatori de calitate ai grâului.
H1. Calitatea de morărit. Cel mai uzual indicator al calității de morărit este masa hectolitrică.
H2. Calitatea de panificație.
Calitatea pentru panificaţie a grâului este dată de conţinutul în gluten şi de calitatea glutenului.
Calitatea grâului este condiţionată genetic şi este influenţată de condiţiile de mediu.
Determinarea indicatorilor de calitate ai grâului ar trebui să se facă după perioada de postmaturare, când parametrii sunt stabilizaţi, insă, din nevoia de a încheia tranzacţii comerciale, foarte frecvent se fac analize de calitate pe grâu proaspăt recoltat.
H2a. Conţinutul de gluten.
Glutenul este o proteină complexă formată, în principal, din gliadină şi glutenină.
Cu cât raportul de gliadină/glutenină este mai mare, cu atât făina este de o calitate mai bună.
Continutul in gluten este dat de genetica soiului ,si este este influenţat de factorii de mediu.
Determinarea conţinutului în gluten umed se face prin mai multe metode.
H2b. Calitatea glutenului este data de valori ale conţinutului de gluten in clase de calitate:
– clasa I, minim 32%;
– clasa II, minim 28%;
– clasa III, minim 23%;
– clasa IV, minim 18%.
Un grau cu un conţinut de gluten de 22% este suficient pentru panificaţie, insă poate fi panificabil şi un grâu cu un conţinut mai mic de gluten, dacă ceilalţi indicatori au valori foarte bune.
Calitatea glutenului poate fi depreciată dramatic datorită atacului de ploşniţe şi încolţirii boabelor.
H2c. Indicele de deformare a glutenului. indice specific românesc şi analizează consistenţa glutenului.
– foarte bună, 6 – 13 mm;
– bună,13 – 15 mm;
– satisfăcătoare, 5 – 20 mm;
– nesatisfăcătoare, peste 20 mm.
H2d. Indicele glutenic (Ig), se calculează cu formula:
Ig = Continutul de gluten x (2 – Indicele de deformare x 0,065)
În funcţie de valoarea indicelui glutenic, grâul se grupează în trei categorii:
– categoria I, cu indice glutenic peste 35;
– categoria II, cu indice glutenic 35 – 25;
– categoria III, cu indice glutenic sub25;
Un grâu cu 19% gluten şi deformarea 6 mm are indicele glutenic 30,59.
Un grâu cu 24% gluten şi deformarea 12 mm are indicele glutenic 29,28.
ION CIOROIANU – primvicepresedinte AFR